26 mar. 2024

Amala - Românie Hai!

 


„În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore. 

Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor. 

Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! De-a lungul anilor, formația Amala a trecut printr-o serie de schimbări de componență, printre cei care au trecut în trupă numărându-se Costi Iorga, Laurențiu Morun, Ramon Radosav, Ludovic Varadi, Adrian Boldan. Alin Achim, Dejan Feniac, Tiberiu Bitte și alții. Sonoritățile care-și fac apariția aici trebuiesc corelate cu perioada în care formația timișoreană a reușit să își creeze un nume pe firmamentul rock-ului autohton. 

Drept urmare, toate momentele incluse pe acest disc te catapultează în atmosfera rock a anilor 90. Se simte asta în multe momente, de exemplu în „Viața merge mai departe“. sau „Cerul e mic“., unde compozițiile pline de adrenalină urmează un filon de clasic rock recogniscibil de la distanță. Desigur, există și compoziții de corazon, cele în care băieții adaugă un topping de balade de bun gust, cum ar fi „Lupul“. sau „Încă sunt al tău“.  

Se prea poate ca momentele acestea mai lente să trezească amintiri nepieritoare în rândul acelora care au trăit vremurile  în care într-o duminică circulau mașinile înmatriculate cu numere cu soț și în cealaltă cele impare. Și să nu fie pe placul acelora care s-au născut cu MP3-urile în brațe. Dincolo de orice considerente, albumul  Amala aduce frânturi din istoria muzicală a orașului Timișoara. Cu bune și rele, cu piese mai izbutite sau mai puțin reușite, dar cu scopul declarat sau nu...de a reda o bucățică de istorie. 

Printre momentele interesante ale albumului se numără „Șefi“. (cu al ei refren șugubăț de Șefi sunt peste toți / Șefi  nu-i mai suport.) și „Românie Hai. “.  În piesa asta din urmă, cu vagi arome de Cargo băieții reușesc să împacheteze o serie de influențe într-un conglomerat izbutit, care se bucură și de un refren cât se poate de patriotic care decretează : „Românie hai, sus în picioare și cântă tare să audă toți, cât de tare poți“. O interesantă promisiune răzbate din ultima piesă a acestui disc, care are parte de o linie melodică energică și un text în care băieții ne spun că : „Privim înapoi / La anii trecuți Vrem o minune să vină acum / Vom fi mai buni, mai bine vom fi / Trcem prin viață Vom reveni“.. 

Indiferent dacă vom mai avea parte sau nu de noi compoziții Amala, discul ăsta e încadrabil la categoria bijuterii sonore. Desigur, cei care caută sonorități moderne din categoria hituri actuale, nu se vor regăsi în filmul muzical al celor de la Amala. Dincolo de orice, albumul Amala nu are contraindicații. Poate fi ascultat lejer de către toți cei care-și spun rockeri fiindcă adună 11 piese interesante indiferent dacă ai prins sau nu vremurile pe care ne place să le botezăm ca fiind...altfel. 

Concertul de lansare a albumului Amala - Românie Hai! va avea loc sâmbătă 30 martie de la ora 20 la Timișoara la M2 Event Venue. În aceeași zi, de la ora 15 la Viniloteca membrii formației vor avea o întîlnire cu fanii. 

6 mar. 2024

Brittany Howard - What now

 



Senzaționala voce a solistei Brittany Howard e la loc de cinste și pe cele 11 piese (12 dacă punem la socoteală și un interludiu) care alcătuiesc cel de-al doilea material discografic al fostei voci care ne-a încântat urechile pe albumele Alabama Shakes. Și asta nu e tot, căci dincolo de prestația solistei, urechile avide de chestii interesante au parte de fel și fel de instrumentații pe alocuri ciudate, dar care reușesc să creeze un tot unitar. 

Încă de la prima piesă Earth Sign amatorii de jazz de avangardă vor avea o surpriză de proporții căci compoziția reușește să fie una total atipică, dar care convinge de la primele acorduri. Piesa care dă titlul acestui disc are un groove senațional și e condimentată cu serioase arome de rock (poate chiar și pop) modern. Pare a fi ușor din alt film, dar pe parcurs ascultătorul va fi convins că pelicula imaginată de Brittany e una captivantă. Red Flags debutează cu o percuție care te duce cu gândul la piesele din zona trip – hop și devine pe parcurs un soi de strigăt de luptă, în care predomină o atmosferă mistică, colorată de dese schimbări de tempo delicioase. 

Există și momente mai convenționale. Cum ar fi To Be Still, care va încânta urechile care rezonează cu momentele slow. Dar și destule nebunii, precum  ‘Another Day’. O piesă în care artista mărturisește că I am having the time of my life. Așa și e, și-n plus vine și dovada....Proove it to you, melodia care ar putea fi descrisă ca un hibrid reușit între Prince și Depeche Mode. Dacă mai punem la socoteală și vocea senzațională și efectele sonore decupate parcă din zone muzicale inimaginabile, iese un ghiveci deosebit. Care are arome și de clubbing. Mă rog, la ceea ce înseamnă clubbing pentru cei care au ascultat așa ceva și înaintea EDM-ului din zilele noastre. O altă ușoară aromă de Prince e sesizabilă și în piesa Power to undo, iar finalul....e mirific, căci Every colour in blue nu seamănă cu nimic din ceea ce tocmai ai ascultat fiind o combinație de Radiohead și Nils Petter Molvær. 

Dincolo de etichete, albumul ăsta e musai de ascultat pentru orice meloman deschis la sound-uri interesante. Are arome diverse și promite o audiție pe cinste. Sau chiar mai multe!




4 mar. 2024

Maryliss - First

 



Povestea albumului de debut realizat de solista timișoreancă Maryliss și echipa care a pus umărul la creearea acestui material discografic este una captivantă. Deși trăim într-o lume plină de „story“-uri, povestea asta nu se regăsește în varianta digitală a albumului, dar în momentul în care deschizi cărticica ce însoțește CD-ul aferent...dai peste un text mișcător...din care îmi permit să citez doar atât... „Dragă ascultătorule. Când trristețea mi-a inundat la propriu sufletul, din visul de odinioară au înmăgurit sentimente contradictorii...Acum știu că lucrurile făcute cu iubire și din iubire devin cele mai mari și frumoase realizări“. 

Trecând la muzică, albumul acesta fabricat în Timișoara este un soi de pop – rock cu arome diverse, posibil prea pestriț pentru urechile obișnuite cu multe din producțiile plictisitoare din zilele noastre. Primele secunde ale piesei care deschide albumul, „Amăgire“, te duc cu gândul la aranjamentele muzicale ale celor de la Doobie Brothers. Pe parcurs, se adaugă și alte bunătățuri și bucata asta are toate șansele să ți se impregneze în subconștient grație unui hook valabil și unei interpretări așijderea. Lucrurile continuă într-o manieră modernă pe „Cafea Arsă“ care îi prilejuiește solistei să-și etaleze din plin aptitudinile, iar „În urma ta“ este cam pe același calapod, având toate ingredientele unei ciorbe gustoase plină de coborâri și suișuri amețitoare care reșesc să dea savoare unei compoziții șmechere.

Un alt moment izbutit apare la piesa „Mii de șoapte“, iar pentru cei care apreciează baladele de corazon „Bolnavă de iubire“ este o alegere cât se poate de adecvată pentru un moment de tandrețe alături de persoana iubită. Se prea poate ca piesa „Hai vino“ să fie cea mai cunoscută melodie de aici. Și asta pentru că melodia cu pricina s-a calificat în finala națională a concursului Eurovision de anul trecut. Dincolo de acest amănunt, piesa asta cu acorduri de chitară (după cum spune solista la refren) are toate condimentele unui hit care ar putea fi difuzat în regim de power – play la radiourile comerciale. Probabil că dacă piesa ar avea text în engleză, acest fapt ar fi posibil, căci din păcate la radiourile autohtone de profil avem o inflație de melodii insipide, incolore și inodore.

Ultimele două piese din varianta digitală a discului au coordonate diferite. Dacă pe piesa „Mă topesc“ urechea e bombardată cu chitări moderne și sound așijderea, la melodia „Te voi iubi“ ți se arată un sound cinematic cu string-uri din zona clasică. 

În plus, față de varianta digitală a albumului, pe CD există trei bonus – track – uri. Primul dintre acestea este o variantă superbă a piesei „Cafea Arsă“ numită Movie Soundtrack. Evident, e vorba de „altceva“, care îi va încânta cu siguranță pe amatorii de muzici ambientale și arome jazzy. Cea de-a doua piesă bonus este „Amăgire“ cu subtitlul BTS care împinge zona înspre celebra trupă coreeană care domină clasamentele internaționale, iar ultima este „Copil, măcar o zi“, o superbă compoziție dedicată copiilor mici și mari, în care există șansa să ne regăsim cu toții.  

Debutul Maryliss este cât se poate de interesant într-o industrie muzicală unde artiştii pop se copiează pe capete şi au lipsuri exorbitante la capitolul originalitate. Reuşind să îmbibe cu succes frânturi din mai multe genuri muzicale, echipa care a realizat acest First are toate motivele să fie mândră de acest rezultat, care e pe placul urechilor amatoare de pop românesc de calitate. Albumul se poate asculta în variantă digitală aici. 


1 feb. 2024

SPRINTS - Letter to self

 


Albumul de debut al formației irlandez SPRINTS este fără nicio îndoială una din marile surprize ale acestui început de 2024, fiindcă cvartetul din Dublin care o are ca solistă pe Karla Chubb reușește să amestece bucățele babane de punk și grunge în ambalajul alternative – rock atât de trendy în zilele noastre cu un talent care te lasă mască.

Încă de la primele acorduri ale piesei de deschidere numite Ticking, e clar că oamenii aceștia știu cum să creeze acea tensiune muzicală care separă muzicile mișto de cele din categoria așa/și/așa. Obsesivul Am I Alive? repetat până la epuizare înaintea refrenului piesei are o conotație aparte iar după cele trei minute în care grupul construiește o introducere cât se poate de meseriașă, urechea este inundată de o altă compoziție care abuzează de o energie contagioasă. Heavy este una din cele mai bune bucăți din discul ăsta de debut. Nu doar pentru că ești întrebat de mai multe ori dacă ai simțit vreodată cât de grea este...camera? Ci mai ales fiindcă...piesa asta respiră prin toi porii ei . Combinația repetitivă de Do you ever feel like the room is heavy?Like the air is hot, and the air is sweaty? plus chitările nervoase și tempo-ul corect dau acestei piese un aer aparte, de nota zece plus. 
Vagi arome de goth sunt sesizabile pe Cathedral iar Shaking Their Hands liniștește oarecum tempo-ul , exact la fix pentru ca melodia Adore, Adore, Adore să pună punctul pe i cu constatrea conform căreia They never called me b-b-beautiful/They only called me insane. După atâtea mostre de energie de nestăvilit ai avea impresia că albumul are parte și de părți mai liniștite, însă "Shadow Of A Doubt" are delay-uri și distorsuri care amintesc pe alocuri și de Sonic Youth, iar rezultatul este unul admirabil.  

Una din cele mai interesante și experimentale compoziții de aici este "Can't Get Enough Of It", care se depărtează oarecum de ideea de noise – rock și intră pe tărâmul unor acorduri de doom – rock. Un alt moment de senzație de pe acest debut este 'Up and Comer', care devine pe parcurs o compoziție frenetică ce cuprinde un țipăt de disperare subliniat și de versurile "Here we go the devil's knocking at my door".

Indubitabil, scrisoarea asta turbo/punk/grunge a irlandezilor care-și spun SPRINTS merită atenția fiecărui ascultător de rock. De accea, multă lume spune că albumul cu pricina este unul din cele mai interesante apariții din 2024. Pe bună dreptate. Luați și ascultați la volum corespunzător.  



15 dec. 2023

Dixie Krauser - Kill Tumor

 



Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel.

„I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon). Desigur, fiecare meloman poate invoca alte reconectări, iar ideea principală este aceea că discul acesta reunește sub același acoperiș o fuziune de genuri cât se poate de mișto. Pe piesa Chemical Madness – Dancing Platinum urechile pot sesiza arome de krautrock a la Popol Vuh, pe Night Mood se intrezăresc și acorduri de Wings sau Pink Floyd, iar ultima melodie de aici No More Pain reușește să-ți creeze o stare de bine, inexplicabilă prin cuvinte.

Grație producătorului timișorean Mighty Boogie, discul ăsta sună exact așa cum trebuie în anul 2023, iar  atenția lui Dixie Krauser pentru detalii face ca fiecare secundă de aici să fie bine chibzuită, întregul fiind unul de mare finețe. 

„În general nu-mi place să explic muzica, fiecare o aude și o simte în felul lui dar fac o excepție pentru că starea în care am fost atunci când am imprimat acest album a fost deosebită. Povestea începe în luna iunie a anului 2021, când am aflat că am o tumoare inoperabilă. Numai când eram în studio puteam uita de dureri și stările psihice foarte ciudate care se schimbau permanent. Nu aveam niciun plan pentru o producție, dar am început să imprim tot mai mult. Inspirația pentru acest disc a fost de fapt dorința puternică de vindecare și prelucrarea stărilor mele în muzică. Piesele sunt instrumentale, bassul e o combinație de groove cu solistică, imprimare analog fără corecturi și tricuri digitale, mixajul și masteringul au fost făcute de timișoreanul Mighty Boogie, cu care am avut o colaborare foarte bună. Sper ca lumea să înțeleagă mesajul pozitiv… acela că se poate învinge boala asta groaznică, dar rămâne tot timpul un pericol“, spune Dixie Krauser., în prezentarea acestui material discografic.

Nu-mi rămâne decât să vă invit să ascultați cu atenție Kill Tumour și să vă transpuneți fiecare în filmul propriu. E un album care emană din toți porii săi bun gust și care poate fi consumat de oricine, neavând contraindicații. Unicul minus ar putea fi grafica neinspirată din punctul de vedere al subsemnatului. Pe scurt, după audiția asta aștepți cu nerăbdare viitoarele excursii în sunet ale muzicianului născut în Timișoara care din 1985 trăiește în Germania. Albumul se găsește la Viniloteca.