Se afișează postările cu eticheta pop romanesc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pop romanesc. Afișați toate postările

4 mar. 2024

Maryliss - First

 



Povestea albumului de debut realizat de solista timișoreancă Maryliss și echipa care a pus umărul la creearea acestui material discografic este una captivantă. Deși trăim într-o lume plină de „story“-uri, povestea asta nu se regăsește în varianta digitală a albumului, dar în momentul în care deschizi cărticica ce însoțește CD-ul aferent...dai peste un text mișcător...din care îmi permit să citez doar atât... „Dragă ascultătorule. Când trristețea mi-a inundat la propriu sufletul, din visul de odinioară au înmăgurit sentimente contradictorii...Acum știu că lucrurile făcute cu iubire și din iubire devin cele mai mari și frumoase realizări“. 

Trecând la muzică, albumul acesta fabricat în Timișoara este un soi de pop – rock cu arome diverse, posibil prea pestriț pentru urechile obișnuite cu multe din producțiile plictisitoare din zilele noastre. Primele secunde ale piesei care deschide albumul, „Amăgire“, te duc cu gândul la aranjamentele muzicale ale celor de la Doobie Brothers. Pe parcurs, se adaugă și alte bunătățuri și bucata asta are toate șansele să ți se impregneze în subconștient grație unui hook valabil și unei interpretări așijderea. Lucrurile continuă într-o manieră modernă pe „Cafea Arsă“ care îi prilejuiește solistei să-și etaleze din plin aptitudinile, iar „În urma ta“ este cam pe același calapod, având toate ingredientele unei ciorbe gustoase plină de coborâri și suișuri amețitoare care reșesc să dea savoare unei compoziții șmechere.

Un alt moment izbutit apare la piesa „Mii de șoapte“, iar pentru cei care apreciează baladele de corazon „Bolnavă de iubire“ este o alegere cât se poate de adecvată pentru un moment de tandrețe alături de persoana iubită. Se prea poate ca piesa „Hai vino“ să fie cea mai cunoscută melodie de aici. Și asta pentru că melodia cu pricina s-a calificat în finala națională a concursului Eurovision de anul trecut. Dincolo de acest amănunt, piesa asta cu acorduri de chitară (după cum spune solista la refren) are toate condimentele unui hit care ar putea fi difuzat în regim de power – play la radiourile comerciale. Probabil că dacă piesa ar avea text în engleză, acest fapt ar fi posibil, căci din păcate la radiourile autohtone de profil avem o inflație de melodii insipide, incolore și inodore.

Ultimele două piese din varianta digitală a discului au coordonate diferite. Dacă pe piesa „Mă topesc“ urechea e bombardată cu chitări moderne și sound așijderea, la melodia „Te voi iubi“ ți se arată un sound cinematic cu string-uri din zona clasică. 

În plus, față de varianta digitală a albumului, pe CD există trei bonus – track – uri. Primul dintre acestea este o variantă superbă a piesei „Cafea Arsă“ numită Movie Soundtrack. Evident, e vorba de „altceva“, care îi va încânta cu siguranță pe amatorii de muzici ambientale și arome jazzy. Cea de-a doua piesă bonus este „Amăgire“ cu subtitlul BTS care împinge zona înspre celebra trupă coreeană care domină clasamentele internaționale, iar ultima este „Copil, măcar o zi“, o superbă compoziție dedicată copiilor mici și mari, în care există șansa să ne regăsim cu toții.  

Debutul Maryliss este cât se poate de interesant într-o industrie muzicală unde artiştii pop se copiează pe capete şi au lipsuri exorbitante la capitolul originalitate. Reuşind să îmbibe cu succes frânturi din mai multe genuri muzicale, echipa care a realizat acest First are toate motivele să fie mândră de acest rezultat, care e pe placul urechilor amatoare de pop românesc de calitate. Albumul se poate asculta în variantă digitală aici. 


11 apr. 2018

Lucia - Samsara



De fiecare dată când descoperi că într-o țară plină de Vanotek-uri și Irina Rimes-uri, mai există și muzică pop decentă, ai un sentiment că nu e totul pierdut. Pop-ul abordat de Lucia este unul delicios și trendy, căci spre deosebire de alte voci feminine care  înoată în aceleași coordonate stilistice (mă gândesc aici la Alexandrina sau Amalia Gaiță) melodiile acestea sunt susținute de aranjamente muzicale care „dau“ adesea și spre sound-uri electronice, amalgamul astfel creat fiind unul care-ți dă senzația de prospețime. Cel de-al doilea album al artistei Lucia este un disc reușit care pe alocuri pare a fi o versiune românească a unor artiste ca Florence Welsh, St. Vincent sau Christine and the Queens. 

Materialul pornește la drum cu o piesă „plutitoare“ în care farmecul vocii solistei este pus în valoare într-un mod cât se poate de inspirat de o instrumentație minimalistă de mare efect, către final sample-urile amintind nițel și de atmosfera plină de mister întâlnită în piesele interpretate de Zola Jesus. Finalul clasic al piesei Afloat este și el de bun augur iar „Edge“ pare o mostră dintr-o poveste britanică cu păduri pline de ceață, desele schimbări de ritm adăugând un plus de savoare produsului final. Primul single care promovează acest disc, FRTHR, este un midtempo care te cucerește din start, înscriindu-se în ciclul pieselor compuse parcă special pentru coloana sonoră a unui serial polițist modern, de genul Marcella. După cum îi spune și numele „Bounds“ este o piesă aflată la hotarele dintre pop-ul modern etalat de Bjork și pop-ul „clasic“ în care pianul are un rol crucial care se regăsește de exemplu în minunățiile produse de Tori Amos. 

Un alt moment în care Lucia iese din canoanele în care te așteptai s-o încadrezi este „The Perfect Life“ în care vocalizele a la Austra se potrivesc din nou la fix cu instrumentația șmecheră. După cum era de așteptat, ritmul este rupt de „Mother“, care pavează drumul către „Food Chain“, fără îndoială unul din cele mai izbutite momente ale acestui disc,  o piesă prea mișto ca să nu fie aleasă ca următor single de promovare. Singura piesă instrumentală de aici, Samsara e un preambul pentru Catastrophe, un track surprinzător de la început până la final în care niște voci de Kraftwerk adaugă un plus finalului. După cum îi șade bine oricărui disc finalul (Holy) e din nou neașteptat, fiind un soi de Twin Peaks meets Kate Bush. 

Pop-ul „nu/de/Dâmbovița“ etalat de Lucia și echipa care a nășit acest disc pare a fi prea șmecher pentru muzica românească. Pentru cei care vor să asculte un disc updatat la trendurile vestice în materie de pop recomand audiții succesive. Pentru ceilalți, există Radio Mu. Pardon, Zu.