Trecut-au zilele cand Ozzy era Prince of Darkness. Astazi el e o versiune “updatata” a vechiului membru Black Sabbath, o oglinda a reality – show – urilor actuale, un rocker care spune lucruri traznite despre casa, familia si sotia sa. Iar muzica, hmmm nici ea nu mai e ceea ce a fost odata. Exact ca si-n eforturile sale precedente, si acest album este unul mediocru, prea – mult “slefuit“ astfel incat sa sune bine. Chiar daca in ceea ce priveste echipa de colaboratori nu exista obiectii si exista si portiuni digerabile, per ansamblu Scream nu transmite emotii, cel putin nu din acelea de la care ne-am fi asteptat de la binecunoscutul muzician.
Asteptari: Supranumit Godfather of Heavy Metal sau
Prince of Darkness, Ozzy Osbourne este o figura legendara a muzicii rock
actuale. Scream este cel de-al 10-lea album solo al muzicianului.
Rezultat: Trecut-au zilele cand Ozzy era Prince of
Darkness. Astazi el e o versiune “updatata” a vechiului membru Black
Sabbath, o oglinda a reality – show – urilor actuale, un rocker care
spune lucruri traznite despre casa, familia si sotia sa. Iar muzica,
hmmm nici ea nu mai e ceea ce a fost odata. Exact ca si-n eforturile
sale precedente, si acest album este unul mediocru, prea – mult
“slefuit“ astfel incat sa sune bine. Chiar daca in ceea ce priveste
echipa de colaboratori nu exista obiectii si exista si portiuni
digerabile, per ansamblu Scream nu transmite emotii, cel putin nu din
acelea de la care ne-am fi asteptat de la binecunoscutul muzician.
In debutul discului Let It Die aflam ca avem de-a face cu un rock –
star (de parca nu s-ar cunoaste acest amanunt). Abilitatile
chitaristului care l-a inlocuit pe Zakk Wilde, Gus G (din Firewind) sunt
cat se poate de binevenite iar Let Me Hear You Scream este un exercitiu
de viteza care se numara printre cele mai acceptabile momente ale
acestui disc, care nu e prea departe de era Motley Crue. Soul sucker,
piesa care initial ar fi trebuit sa dea titlul acestui disc este una cat
se poate de modesta, o incursiune in rock-ul anilor 90 care nu reuseste
nici pentru o secunda sa aibe magnet. Life wont wait se vrea o piesa
mai melodioasa dar care nu are nici ea carlig. Desigur parafrazand
zicala nici o masa fara peste am putea spune ca nu exista nici un album
cu Ozzy fara referirile stanice. In Crucify, domnul ne spune I’m gonna
swear on the Bible while I’m feeding you lies. Iar finalul, I love you
all, care are doar un minutel este o oda adusa fanilor. La fel ca si
acest disc. Ca sa inchei intr-o nota optimista, nu pot decat sa sper ca
la concertul pe care Ozzy il va sustine in octombrie in tara noastra sa
cante cat mai putine piese din acest disc…
Recomandari: Daca v-a placut Black Sabbath nu e
deloc musai sa ascultati acest Scream. Daca sunteti fani dedicati Ozzy,
oricum sunt sigur ca niciun sfat nu conteaza….