Se afișează postările cu eticheta Massive Attack. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Massive Attack. Afișați toate postările

25 nov. 2016

Paolo Fresu and Omar Sosa - Eros

                                                  


La patru ani distanţă după excelentul album „Alma“, pianistul  cubanez Omar Sosa şi trompetistul italian Paolo Fresu au revenit în atenţia melomanilor cu un album captivant din cale afară. Spre deosebire de discurile „clasice“ de jazz, materialul discografic de faţă „navighează“ prin diverse zone stilistice într-un mod aparte.


Piesa care deschide acest material discografic este un remake al celebrului hit Teardrop din visteria celor de la Massive Attack. De această dată "Teardrop-Ya Habibi" aduce în ecuaţie sound-uri arăbeşti, porţiuni de neo – soul şi synth-uri izbutite. Desigur, un şarm aparte vine cu frumoasa voce a solistei Natacha Atlas. Un alt nume cu rezonanţă care este prezent pe acest disc este Jaques Morelenbaum. Un muzician care a colaborat printre alţii cu Dulce Pontes, David Byrne, Cesária Évora Ryuichi Sakamoto,Mariza sau Sting.

Construită pe un schelet cât se poate de minimalist, „Sensuousness" reuşeşte să explice excelenta simbioză între cei doi muzicieni, iar Zeus' Desires alunecă undeva în zona muzicii new age şi evocă emoţii cât se poate de pozitive.


O altă piesă interesantă de aici este What Lies Ahead, o compoziţie semnată Peter Gabriel pe care acesta a cântat-o în 2014 în cadrul unor concerte din Italia. Dealtfel, piesa nu a apărut încă pe niciun material discografic Peter Gabriel, dar acesta şi-a dat acordul pentru ca varianta aceasta să fie prezentă pe Eros. Un feeling deosebit emană şi "My Soul, My Spirit," o piesă care aminteşte de Lisa Gerrard sau "Eros Mediterraneo,", care preţ de peste şapte minuţele „curge“ într-un mod memorabil. După cele 12 piese incluse pe album, există şi un hidden track. Pe care îl descoperi după mai bine de un minut de linişte totală. Şi care completează sound-ul memorabil al acestui disc. Piesele de de Eros au darul de a binedispune nu doar amatorii de jazz, fiind o audiţie mai mult decât fericită şi pentru iubitorii de muzică latino sau world. Vestea bună este că Omar Sosa şi Paolo Fresu vor susţine un concert extraordinar în cadrul Timişoara Jazz Festival, la Filarmonica Banatul, în 25 noiembrie. De neratat, dacă sunteţi în zonă!


16 dec. 2010

Magashegyi Underground - Ezer erdő


Asteptari Magashegyi Underground e o formatie maghiara cu o solista vocala nascuta in judetul Hargita care activeaza in tara vecina de vreo patru anisori si care a devenit cunoscuta gratie unor slagare ca Szeplős váll sau Anglia. Ezer Ezer erdő (O mie de paduri) este primul disc „oficial“ al formatiei care vine alaturi de un DVD.

Rezultat: Unul din elementele pentru care muzica poate avea un sarm deosebit este diferenta pe care o constati adeseori intre un concert si albumul trupei respective. Am avut ocazia sa asist la un concert al formatiei Magashegyi Underground in aceasta vara, in cadrul festivalului Peninsula de la Targu – Mures, unde trebuie sa recunosc ca am fost pur si simplu vrajit de curcubeul sonor pe care l-au etalat vecinii nostri.

9 oct. 2010

Massive Attack - Heligoland

Probabil ca acest album s-a lasat prea mult asteptat. A fost mult prea laudat inainte de aparitie. Poate chiar si mult prea lucrat. Duzina de colaborari anuntate n-au facut decat sa sporeasca nivelul asteptarilor. Rezultatul: un disc cu doua piese mult - prea reusite (Atlas Air si Flat of the bleed) si altele cu abtibildul de old Massive Atack pe ele. Un album situat undeva la mijlocul drumului intre dezamagire si decenta...
Muzica celor de la Massive Atack este una stralucitoare. Depinde cum si cand asculti. Piesele lor pot sa te scoata din minti, te pot umple de melancolie sau te pot duce intr-o stare de reverie, iar cele mai bune dintre ele - Unfinished Symphaty sau Safe from harm, de exemplu - reusesc sa imbine toate aceste elemente intr-un mod terifiant.

Heligoland, primul disc de studio al inventatorilor trip - hop - ului dupa sapte ani de pauza este o intoarcere la radacinile "dark" ale proiectului, cu piese aproape - previzibile, mult mai slabut decat "Protection" sau "Mezannine" dar totusi aflat la limita suportabilului....

Prima melodie Pray for rain este una cat se poate de amortita, iar vocea oferita de Tunde Abedimpe (TV On The Radio) nu are sarm defel. Chiar daca spre final sentimentul de amorteala incepe sa se evapore, e un start dezamagitor.  Din fericire lucrurile incep sa se dezmorteasca la Babel, o piesa cu Martina Topley Bird care da o savoare deosebita acestui episod. Totusi, acea magie specifica unor piese din trecut ca Teardrop, nu-si arata coltii. Interesante sunt beat-urile din "filmul" celor de la Autechre.  Splitting The Atom este unul din momentele cele mai "percutante" ale acestui disc iar falsetul oferit de Horace Andy este de zile mari. Chiar daca aceasta piesa era deja cunoscuta fanilor gratie E.P.-ului de anul trecut care i-a purtat titlu, ramane unul din lucrurile "asa si asa" de pe Heligoland. Girl I love you are aceeasi "rezolvare" vocala si un ritm alert, poate nitel prea "sus", dar nu reuseste sa te dea pe spate, chiar daca are nervozitate si curge bine.

Martina Topley-Bird revine pentru Psyche, o demonstratie de alaturari nefericite de sunete, dezamagitoare pentru asa un album. E veriga slaba. Flat of the bleed este una din cele mai ciudate piese pe care ti-e dat s-o asculti. Vocea lui Guy Charvey este total inspaimantatoare prin alaturarea ei instrumentalului care este demential de melancolic. Este insa una din acele piese care in orice moment o recunosti ca fiind Massive Atack, superba in stilul ei si una din melodiile care iese in evidenta.

Solista trupei Mazzy Star, Hope Sandoval isi face si ea aparitia la piesa Paradise Circus, care picteaza un tablou cat se poate de misterios si intunecat. Din pacate Massive Atack nu reuseste sa aduca prea multe elemente "catchy" acestor picturi, foarte interesante dealtfel, dar de la care ne-am fi asteptat mai mult. Rush Minute nu aduce nimic nou, inscriindu-se in seria pieselor tipice trupei. Vocea lui Damon Alborn pe Saturday come slow este cat se poate de buna. Problema este ca intre el si Massive Atack nu se coreleaza o legatura prea stransa astfel melodia pare decupata din context. Si nu in sensul bun, din pacate. Atlas Air cea care inchide aceasta insiruire tpica de Massive Atack reuseste sa fie unul din punctele tari ale discului.

Pare-se ca Massive Atack au reusit dupa sapte ani de pauza sa scoata un album tipic Massive Atack. Nu tocmai ceea ce ne-am fi asteptat de la ei. Si asta pentru ca de fiecare data acest nume a reusit sa surprinda. Cu adevarate opere de arta sau cu momente in care parca au luat-o complet pe aratura, Massive Atack au socat dintotdeauna. Nu si acum. Niciodata n-am avut impresia ca oamenii astia se repeta. Pana la Heligoland. 

Probabil ca acest album s-a lasat prea mult asteptat. A fost mult prea laudat inainte de aparitie. Poate chiar si mult prea lucrat. Duzina de colaborari anuntate n-au facut decat sa sporeasca nivelul asteptarilor. Rezultatul: un disc cu doua piese mult - prea reusite (Atlas Air si Flat of the bleed) si altele cu abtibildul de old Massive Atack pe ele. Un album situat undeva la mijlocul drumului intre dezamagire si decenta. De ascultat, dar nu va asteptati la minuni........