E un pleonasm, dar n-am cum sa-l ocolesc. Muzica made in France are acel „quelque chose“, care o diferentieaza net de suratele sale. In spatele unei aparente simplitati a compozitiei, orice meloman cu niscaiva IQ prin cap poate descifra o tesatura de idei cat se poate de comlexa si poate sa dea frau liber unor cantitati industriale de asocieri mentale. Émilie Simon a debutat cu albumul ei omonim prin 2003 si a reusit de atunci sa-si gaseasca un loc cat se poate de aparte pe scena muzicala internationala, caci dincolo de Paris, concertele sale au fost mega – aplaudate cu aceeasi ardoare si-n alte zone geografice ale lumii, cu precadere in Statele Unite ale Americii. Si fiindca avem de-a face cu o solista care a editat zilele acestea cel de-al 5-lea album din cariera, ar mai fi de interes general sa amintesc ca Emilie a fost botezata „Bjork a Frantei”, o parelela care la urma urmei este cat se poate de justificata pentru oricine face efortul de a se aventura intr-o incursiune sonora a materialelor sale discografice. Franky Knight e un album dedicat fostului logodnic al artistei, François Chevallier, care a murit in urma unor complicatii datorate gripei porcine, acum doi ani, exact inaintea aparitiei precedentului ei album The Big Machine. Interesant este ca unele piese din acest disc au fost scrise pentru coloana sonora a unui film numit La Délicatesse. Excursia pe taramurile imaginate de Emilie incepe cu o piesa senzationala care poarta numele de Mon Chevalier si care e prezenta in doua variante pe editia deluxe a materialului. Piesa care este si single-ul principal al discului este jumi –juma in engleza si franceza si descrie cat se poate de exact trip-ul sonor al lumii imaginate de artista, iar textul profund melancolic (I wrote some songs,they're all for you /There's nothing else, that I can do/ Too late to pray,too soon to see/Your eyes again, my sweet Franky) este completat de o linie melodica simpla, dar plina de sarm. Dupa ce ai pasit cu succes in sound-ul acesta colorat exact cat trebuie cu efecte ale muzicii electronice moderne, realizezi ca tocmai te-ai teleportat intr-un loc magic in care esti inconjurat de un tablou facut parca fara o baza anume, dar care este plin de rezonanta si care iradiaza semnificatii emotionale ce se nasc din acel deziderat pe care ne place sa-l numim „armonie“. In ceea ce priveste locul unde incadrezi vocea mirifica a solistei, parerile pot fi impartite: exista momente in care ai impresia ca Emilie are stilul propovadauit odinioara de Edith Piaf, dar n-ar fi tocmai o exagerare sa te trezesti ca faci niste parelele chiar cu Laurie Anderson. Daca I call it love aminteste destul de pregnant de acel retro – soul care face ravagii printre solistele actuale, Holy Pool of Memories aduce mai degraba cu lumea plina de mistere a celebrei Kate Bush, iar Bel Amour e un alt motiv pentru care albumul acesta merita toate laudele. Diversitatea instrumentatiilor este cat se poate de benefica, caci daca in Frankys Princess ascultatorul are parte de o chitara asezata pe niste efecte dementiale din zona muzicii electronice, in Walking with you ai impresia ca te-ai afundat in zona pieselor celor de la The Cure. Fara indoiala, reusita acestui disc consta in superba alternare a momentelor lente cu cele pline de voiosie si explozie de ritm si desi unele piese (in special Jetaimejetaimejetaime) sunt nitel prea downtempo, albumul asta e unul cat se poate de adorabil. Emilie Simon reuseste sa surprinda printr-o muzica simpla dar care te cucereste din prima si demonstreaza ca se pot face lucruri frumoase si-n muzica pop.