14 oct. 2013

Pink Martini - Get Happy

Recent, mica trupă din Oregon care poartă numele de Pink Martini a avut parte de o sumedenie de referiri în mass – media autohtonă, graţie faptului că la 100 de ani de la naşterea celei care a fost poreclită Edith Piaf a României, a lansat un cover după binecunoscuta Până când te iubeam. Piesa este inclusă în cel mai nou material discografic al americanilor şi a fost cântată dealtfel în luna mai a anului trecut, pe scena Filarmonicii Din Timişoara, într-un concert de excepţie unde atât liderul Thomas Lauderdale cât şi solista Storm Large au rostit o sumedenie de 
cuvinte în limba română. 
Având în vedere faptul că „mica orchestră trupă din Portland, Oregon“ (cum este numită adesea trupa Pink Martini) a cântat de mai multe ori prin ţara noastră, alegerea unui asemenea cover poate fi văzută şi ca un gest de marketing „deştept“, în ideea unor viitoare recitaluri în România, dar atunci când ai de-a face cu un asemenea echipaj sonor, chestia asta e un mic amănunt neglijabil. Căci, cele 16 piese incluse Get Happy sunt adevărate perle sonore din dulăpiorul cu jazz şi easy – listening, o mostră de bun – gust cum rar ţi-e dat să experimentezi în zilele noastre. Pe lângă cover-ul amintit, melodiile discului sunt cântate în engleză, germană, chineză, spaniolă, japoneză, turcă şi chiar şi farsi.

Dacă sunteţi iubitori de world – music, jazz sau easy – listening veţi savura fiecare minuţel al acestui disc. Pe lângă superba Până când te iubeam din repertoriul Mariei Tănase urechile destupate au parte de un alt moment în care Storm Large face minuni: e vorba de Omide zendegani, un cântec iranian din vechi timpuri care a mai fost interpretat şi de Dinah Shore, o solistă la mare căutare prin anii 1940. Solista de cabaret Meow Meow oferă un rafinament deosebit în “I’m Waiting for You,” iar franţuzoiaca Philippe Katerine e şi ea la-nălţime alături de China Forbes în magnifica “Je Ne T’Aime Plus,” Una din surprizele de proporţii ale acestui disc este ultima piesă de aici, Smile, în care regretata Phyllis Diller (care a decedat în luna august a anului trecut cu un zâmbet pe faţă) oferă o prestaţie deosebită pe standardul devenit celebru după ce a fost inclus în filmul Modern Times al lui Charlie Chaplin. Printre momentele mai puţin reuşite se numără intervenţia lui Rufus Wainwright pe piesa Kitty Come Home şi în piesa care dă titlul acestui disc, dar din fericire părţile bune ale materialului eclipsează momentele mai puţin reuşite. De mare efect e şi Heliotrope Bouqet, o melodie instrumentală compusă de regele ragtime-ului, Scott Joplin. Una peste alta, albumul acesta e o adevărată comoară sonoră care merită să-şi găsească locul în colecţia oricărui meloman serios care apreciează fineţea şi frumuseţea unor aranjamente de mare efect. O veste bună pentru bucureşteni este aceea că mâine 15 octombrie, mica orchestră Pink Martini susţine un concert în capitală. Noi timişorenii, mai avem de aşteptat. Până una alta, propun să degustăm pe deplin Get Happy. Merită.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu