Foals - Holy Fire

Unele melodii reuşesc să ţi se strecoare sub piele şi implicit îţi zbârnâie instanaeu în lobul urechii, aşa tam – nesam, fără nicio pregătire preliminară. Aşa am păţit eu cu My number, noul single extras din al treilea material discografic al celor de la The Foals, numit Holy Fire. Chiar dacă de o vreme încoace aşa numitul indie ce se revarsă din zona Marii Britanii nu are darul de a-mi provoca oareşce emoţii, discul ăsta al băieţilor din Oxford este unul cât se poate de izbutit fiincă atinge într-un mod cât se poate de adecvat diverse zone stilistice ale muzicii actuale. Desigur se regăsesc rădăcinile unor nume britanice care au făcut istorie de genul Stone Roses, lucrurile astea fiind evidente încă din primul single scos din acest disc, Inhaler. Bad habbit te duce cu gândul undeva în zona Talking Heads, dar nu conteneşte să surprindă urechea şi cu niscaiva armonii mai des întâlnite în muzica dance decât în aceea în care chitările sunt în prim – plan.

După cum îi sugerează şi titlul, Late Night e o piesă superbă de ascultat undeva târziu în noapte, iar la capitolul Out in the woods chiar îţi imaginezi cum ar arăta un trip în mijlocul pădurii. Unul din cele mai tari momente ale discului este fără îndoială Providence, în care doza de „noise“ este adesea apropiată de ceea ce făceau în vremurile bune cei de la The Cure. Sincer, în cazul în care posezi urechi bine spălate nu prea ai şanse să găseşti „gherle“. Chiar şi Moon, care în primele ei două minute ţi se pare din cale afară de plicticoasă reuşeşte să se înconjoare cu un farmec aparte datorită diverselor climax-uri. Dincolo de toate, armoniile celor de la The Foals sunt cât se poate de atipice şi puţin previzibile, cu „opriri“ neaşteptate şi un şarm aparte. Nu pot decât să-i invidiez pe britanici, căci sincer, nu ştiu unde altundeva în lume, un asemenea disc ar ocupa locul doi în top în prima sa săptămână după apariţie. Gata cu vorba, căci e timpul să daţi volumul spre maxim şi să fredonaţi „ You don’t have my number/we don’t need each other now/we don’t need the city/the creed or the culture now“.