Marcus Miller - Renaissance

Daca esti basist, simpla mentionare a acestui nume e o recomandare cat se poate de solida. Inainte de a intra la banuieli, afirmatia de mai sus n-are nicio relevanta pentru turbulentele politice pe care le traversam. Caci a fi basist inseamna in acest context a canta la chitara bas sau a rezona cu acest instrument. Carevasazica, basistii au toate motivele de bucurie, caci acest Rennissance este unul la fel de spectaculos ca celelalte creatii ale vrajitorului Marcus Miller. Titlul e insa cat se poate de neinspirat, caci Rennaisance n-are de-a face cu nicio schimbare stilistica, ci este mai degraba o renastere solo dupa patru ani de pauza discografica.

Omul acesta e unul care nu precupeteste niciun efort pentru a-si demonstra maiestria. De aceea, inca de la primele acorduri ale piesei Detroit, urechea e pur si simplu vrajita de tehnica artistului care te lasa pur si simplu speechless. Pentru cei care dintr-un motiv sau altul au ocolit aceste sound-uri, pe scurt, recomandarea ar suna ceva de genu “musai de ascultat daca vrei sa stii cu ce se mananca fusion-ul si jazz-ul“. Si nu numai, caci in interiorul celor 13 piese care alcatuiesc acest material discografic se regasesc din plin si influente rhythm and blues sau rock. Si chiar si arome braziliene in superba piesa Setembro, in care apar si Gretchen Parlato plus Rubén Blades .Acest cantec de nunta brazilian a aparut initial in 1980 fiind compus de Ivan Lins Settembro, dar a avut parte de un cover celebru prin 1989, executat atunci de Quincy Jones. O alta figura legendara care isi face aparitia p-aici este Dr. John, in Tightrope, un cover dupa superba piesa aparuta in 2010 pe albumul semnat Janelle Monáe.  Pentru cei care-si amintesc de celebra piesa a celor de la War din 1971, Slippin’ Into Darkness, exista o alta veste buna: piesa are parte de un nou look in viziunea lui Marcus Miller. Una din primele melodii pe care le-a invatat acesta la bass e prezenta si ea pe final de disc aici, I’ll Be There” – ul din visteria The Jackson 5’s. Felul in care omul acesta canta la fretless bass este absolut uimitor iar printre piesele care iti vine sa le asculti pe repeat se numara si Jekyll & Hyde, care are parte de un distors superb pe final. Una peste alta, Rennaisance e un disc care te unge la suflet fiindca e pus la cale de un vrajitor al bass-ului, un soi de Skrillex, daca vreti, al fusion-ului. Doar ca…Marcus Miller isi foloseste degetele pentru a canta de-adevaratelea, nu doar pentru a creea muzichie cu ajutorul mouse-ului.