3 mai 2012

Nu & Apa Neagra - Descantecul apei negre

Cand ai norocul sa asculti un album care nu se inscrie defel in categoria „bubble – gum“, adesea faci conexiuni nebanuite. Aparent inexplicabil, odata cu auditia celui de-al doilea album al cvartetului Nu & Apa Neagra, mi-am adus aminte de Children of the Corn, thriller-ul lui Stephen King din 1984 si de lanurile de porumb. Ei bine, discul asta iti provoaca un trip intens, colorat cu fosnete de cucuruz, un film in care cocosii canta de trei ori, iar pelerinii sunt niste forme misterioase care apar si dispar ca prin ceata, totul culminand cu piesa finala de aproape 19 minutele in care faci cunostinta cu adevarata fata a apei negre. Produs de casa de discuri Lollipop Shop din Berlin, descantecul acesta sonor NU este un disc de ascultat in momentele in care cauti entertainment cu orice pret.
Cel putin, nu pentru etimologia actuala a cuvantului entertainment, adesea confundata cu facilul cu orice pret. E o calatorie sonora ciudata, realizata cu ajutorul unei explozii de instrumente freaky, care poate avea efecte benefice sau nu, in functie de starea fiecaruia. Ramanand la paralele cinematografice, compozitiile astea abunda in elemente psycho folosite cu atata sarm de catre Alfred Hitchcock, iar fericita imbinare intre instrumente demult uitate si „loop“ – uri electronice naste un intreg consistent. Nu e nevoie sa crezi in incantatii si magie neagra pentru a intra in atmosfera propusa de cei patru muzicieni, ci pur si simplu trebuie ca pentru trei sfert de ora sa iesi din cotidian. Spre finalul piesei Another Pilgrim, o misterioasa voce feminina te face efectiv sa intri in transa, iar daca e sa asculti doar piesa Al treilea Cantat al cocosilor (Roaster s Third Singing) ai parte de o imbinare de krautrock si noise – rock a la Sonic Youth, care efectiv trece de bariera justificabilului. Piesa de rezistenta a albumului care se deruleaza pe parcursul a aproape 19 minute, puncteaza cat se poate de exact esenta muzicienilor. Pentru iubitorii de etichete cu orice pret, muzica asta poate fi bagata in oala noise, psihedelic, folk post-industrial si chiar world – music. Pentru restul, e unul din discurile acelea pe care le asculti cu draperia trasa si telefoanele deconectate, in momentele in care cauti „altceva“. Cobza, sazul, clarinetul, diverse elemente de percutie se imbina cu straturi sonore de multe ori aproape saturat, putandu-se vorbi de o muzica psihedelica ale carei radacini se afla atat in folclor, cat si in ,,avangarda''. Pe alocuri, piesele sunt greoaie, dar prezinta inflexiuni de sunete neasteptate, intregul dand o stare de fericire, de bine, de plutire, de detasare din cotidian, intr-o atmosfera pacifista. Membrii trupei formate la Timisoara in 2001 sunt Sasa-Liviu Stoianovici, Vlad Sturdza, Alexandru Hegyesi si Calin Torsan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu