Raku - In alta frecventa

Daca esti pasionat de cultura japoneza stii probabil ca Raku defineste o tehnica deosebita a ceramicii. In schimb, daca rezonezi cu muzica inglobata in termenul hip – hop si traiesti in Romania stii ca Raku si-a scos cel de-al patrulea album solo (totodata cel de-al doilea din 2011) sub numele de In alta frecventa. Cu un mesaj clar adresat de artist catre fanii sai: „Ii rog sa ajute la vanzarea albumului astfel: NU-L PUNETI LA DOWNLOAD PE INTERNET! Fiind deja al patrulea material, nu de promovare si notorietate ducem lipsa, ci de sustinere reala. Multumim celor care sustin artistii romani cumparand muzica!“. N-am sa filozofez acum pe spinoasele teme cu care se confrunta industria muzicala,  dar ma rezum la a constata ca autenticul „moka“ a devenit un termen mega – uzual pentru oamenii care odinioara se numeau fani iar azi se numesc useri sau utilizatori.
Ar fi mult prea frumos ca in acest domeniu tarisoara noastra sa ofere un exemplu, dar pana atunci declaratiile de acest tip sunt din categoria Don Quijote.

Exact dupa cum ii zice si titlul, discul asta e in alt registru decat ceea ce se practica pe scara larga in hip – hop – ul romanesc. Si ma refer aici in primul rand la texte, care ies din arhetipurile cu care s-a asociat rap-ul pe la noi prin tara. Gratie talentului indubitabil al lui Raku de a ataca teme interesante, acesta isi selecteaza publicul (involuntar sau nu). Un alt lucru de apreciat ar fi acela ca nu incearca sa fie pe placul acelora care alcatuiesc gloata si care proclama sus si tare „asta e cartierul“, ci provoaca la meditatie cu ajutorul unor rime bine alese si a unui flow fluent. Unicul minus al discului este faptul ca negativele nu se ridica la inaltimea mesajului. Mai exact, mi-as fi dorit ca pe langa logoreea verbala cat se poate de sanatoasa sa descopar si niste bucati de „fusion“ cu constructii sonore specifice altor stiluri.

Inca din intro, artistul pune punctul pe I si defineste cat se poate de clar pentru oricine ca piesele albumului nu fac parte din „abureala“ prezenta din plin pe undele hertziene autohtone. O perla a acestui disc este taman Curriculum Vitae, care face apel la anti  - rasism: „Radical, indignat milenar/Am frati musulmani, machedoni si africani/Daca esti un tigan muncitor si uman/Te respect ca pe un conational“. Temele mai includ si o mirifica definitie a ceea ce ar trebui sa fie un nationalsim sanatos (Alambicat dar nu complicat/Nationalist dar planetar original/Nu xenofob nu rasist nu sacal/Insa flutur sumbru steagul national iar – Flutur Sumbru) sau o dedicatie pentru soldatii romani cazuti „de la Sighetu Marmatiei si pana la Zimnicea“. Cel mai umoristic moment al discului este Ghetar balcanic in care Raku ataca trupele care n-au nimic de zis dar „vor la colacul cu supa“. Si-n care aflam ca rap-ul asta balcanic vrea sa bata snobismul titanic:  „Cu tehnica Raku eu fac rap balcanic/Nu sa-mi numar bani man/ Cat sa educ marlanii / Nu-ti mai zic de bani iar/ Fiind deja zadarnic / Ies ca un ghetar in calea snobismului titanic“. Una peste alta, textele-s de nota zece, instrumentalele mai putin, iar pentru ca sunt mandru posesor de buletin de Timisoara n-am cum sa omit faptul ca scratch-urile concitadinului meu DJ Limun sunt meseriase. Ah, si inca ceva, daca rezonati pe Guess Who, Puya si alte „sofisticate“, nu va obositi sa ascultati discul, e useless.