Gui Boratto - III

Unul din lucrurile faine atunci cand vine vorba de muzica electronica „minimal” este acela ca acest soi de compozitii pot sa te faca sa dansezi atunci cand le asculti la volum mare (la club) dar pot functiona si ca un somnifer meserias atunci cand te delectezi cu aceste sound-uri la volum mai micut in camaruta proprie.
Brazilianul Gui Boratto a devenit o figura cunoscuta in scena techno minimal din lumea intreaga gratie albumului sau de debut Chromophobia aparut acum patru ani de zile, care a fost mai apoi urmat de Take my breath away, in 2009. Multe din piesele incluse aici iti dau impresia ca au fost scrise special pentru soundtrack-ul unui film ticsit de actiune, iar inca de la debutul Galuchat realizezi ca spre deosebire de discurile anterioare brazilianul pedaleaza mai mult pe sound-urile caracterizate de un bass puternic.


Ceea ce nu inseamna ca Gui Boratto a devenit mai comercial. Nici vorba, tonele de synth-uri si efecte sonore ciudate se regasesc din belsug in cele 12 piese ale albumului care te captiveaza si te intriga in aceeasi masura. Odata ajuns la piesa The Drill risti sa te indragostesti instanateneu de o combinatie strasnica de dark –techno, iar beat-ul e cat se poate de obsedant si imi aminteste oarecum – cu diferentele de rigoare - de Darkside-ul celor de la Hypetraxx. O alta dovada care atesta ingienozitatea brazilianului este piesa numita Soledad, care oscileaza genial intre un ritm banal si o complexitate de efecte sonore care dau impresia unei stari de bine si de „peace for all” ascultatorului. De notat ar mai fi si diversele distorsiuni si sub – note din a doua jumatate a piesei, care contribuie din plin la un tablou sonor incitant.

Spre deosebire de competitorii care isi duc existenta in dubstep, electro sau house, muzica minimal – techno a brazilianului reuseste sa fie una cu substanta. E drept, exista momente in care repetivitatea unor pasaje muzicale e nitel deranjanta, dar per ansamblu brazilianul asta stie cu ce se mananca techno-ul iar feeling-ul cu care te catadicsesti dupa aceasta auditie este acela ca ai fost martor la ceva interesant. Nu e tocmai o capodopera, dar in unele momente minimal-ul asta poate sa ti se cuibareasca meserias in suflet si sa-ti declanseze niste emotii. La urma urmei, thats what is all about, nu-i asa?