Asteptari: Suzi Quatro si-a inceput cariera pe post de basista (cu un Fender Precision) dar a devenit cunoscuta prin 1973 datorita single-ului Can the Can, care a fost inclus in albumul omonim de debut aparut in acelasi an. Solista e considerata cea mai de succes reprezentanta a Glam Rock – ului si a influentat o gramada de alti artisti ca Joan Jett sau Chrissie Hynde, ca sa numim doar cativa. Cu peste 50 de milioane de discuri vandute la activ, Suzi Quatro a revenit dupa cinci ani de pauza de la precedentul ei disc Back to the Drive, care a insemnat adevaratul ei comeback, fiind editat la 16 ani dupa Oh Suzi Q. Rezultat: Intrebati-va prietenii rockeri „adevarati”: cine a fost Suzi Quatro? Raspunsurile pot varia de la „o tipa care a cantat rock numa bun de top“ la „nu mi-a placut in perioada aia, dar fata de altii suna OK“. Renegata de rockerii adevarati pentru ca a avut curajul sa cocheteze cu muzica populara (din topuri) din vremurile acelea, tipa asta si-a creat o faima aparte intr-o perioada cand etichetarile puse artistilor erau mult mai stricte.
Astazi prejudecatile legate de „combinatii“ stilistice sunt de domeniul trecutului pentru orice om normal la cap, dar e bine de stiut ca in vremurile in care Suzi Quatro a colaborat cu Chris Normal la piesa Stumblin In, lumea avea alte criterii de judecata. Revenind la noul Suzi Quatro, se naste intrebarea justificata: azi cand toti se inspira din nspe mii de stiluri, muzica asta mai poate avea vreun gram de sarm? Raspunsul este cat se poate de evaziv: depinde de intelectul fiecaruia. Judecat la rece, rock and roll-ul asta „batranesc“ are putine sanse de a naste vreun fior de curiozitate din partea noii generatii. Aprofundand nitel ideea, ghiveciul asta demonstreaza ca nici muzica veche nu e neaparat alba sau neagra, iar unele momente din acest disc se ridica la standarde cat se poate de inalte.
Pentru inceput, e musai sa remarci cele doua cover-uri mari si late strecurate printre cele 11 piese care alcatuiesc acest disc. Primul dintre ele – in ordinea numerelor de pe tricou – este dupa Strict Machine-ul celor de la Goldfrapp. Melodie care a fost inspirata din Can the Can, daca n-ati uitat. Si care se recomanda a fi unul din highlight-urile acestui material, fiindca e pur si simplu adorabila. Celalalt cover este unul cat se poate de surprinzator si vine dupa Breaking Dishes-ul cantat de Beyonce. Acum daca va spun ca varianta veteranei Suzi Quatro suna mult mai bine decat originalul, e doar jumatate de adevar. Printre celelalte bunataturi de pe acest material se numara Singing With Angels un tribut adus lui Elvis Presley (care a fost inregistrata alaturi de chitaristul lui Elvis, James Burton plus vocile celor de la Jordanaires, care au cantat si ei alaturi de legendarul muzician) sau Rosie Rose, aceasta din urma pastrand intact aerul de 70s atat de familiar din compozitiile solistei. Mai exista aici un cover, mai putin spectaculos dupa Hard Headed Woman-ul lui Elvis. Faptul ca pentru acest disc Suzi Quatro s-a aliat cu producatorul Mike Chapman (care a produs Can the Can, 48 Crash si Devil Gate Drive) este de bun augur si intareste sentimentul ca albumul asta prezinta cat se poate de exact ideea de „rock n roll onest”.
Recomandari: Pentru cei care iubesc melodiile care incep cu „one for the money, two for the show”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu