Mike and The Mechanics - The Road

Asteptari: Prin 1984, Mike Rutherford din Genesis a avut stralucita idee de a pune pe picioare un proiect pop – rock in care a adunat cativa mecanici, iar un an mai tarziu oamenii au scos si un album de debut. Cel mai recent disc al muzicienilor vine la sapte ani dupa Rewired si cuprinde 11 piese.

Rezultat: Daca faceti parte din tabara celor familiarizati cu muzica mecanicilor, probabil stiti ca-n vremurile bune oamenii acestia au beneficiat de doua voci de aur: Paul Young si Paul Carrack. Din pacate, primul dintre ei a trecut in nefiinta in 2000 iar al doilea s-a saturat de mecanici. Cine sunt inlocuitorii? Andrew Roachford, un tip care a avut ceva hituri minore prin anii 80 si canadianul Tim Howar, celebru pentru aparitiile sale in lumea musical-urilor.
E cat se poate de adevarat ca Mike si mecanicii n-au avut niciodata o aura de inovatori, concentrandu-se pe linia comoda a trendurilor batatorite de altii. Dar au scos printre altele The Living Years sau Silent Running, hituri care au intrat in istoria moderna a muzicii de aceasta factura. Din pacate, discul asta nu promite nici un slagar de proportii, iar prestatia vocalilor este decenta dar nu rupe gura targului. Drept urmare, cele 11 piese de aici se inscriu in linia melodiilor mediocre de pop – rock care suna bine pe frecventele oricarui radio specializat pe adult contemporary.

Reach Out (Touch The Sun) – primul single extras din disc – reuseste sa inglobeze in armoniile sale cam tot ce ofera aceasta auditie in intregul ei: o muzica interpretata cat se poate de profi dar fara acel vino – ncoa care separa capodoperele de „restul lumii“. Alaturi de cei doi solisti mentionati anterior, pentru trei track-uri de aici mai avem parte de Arno Carstens (un muzician din Africa de Sud), care face o treaba frumusica in nostalgica Background Noise, care are parte si de niste riff-uri de chitara a la Eagles. Un alt moment interesant al discului ar putea fi Walking on water, dar din pacate per ansamblu discul acesta nu reuseste sa impresioneze. Da, aranjamentele sunt inteligent executate, muzica e cantata misto dar lipseste emotia. Nu e o auditie de neglijat, dar de la oamenii acestia as fi asteptat cel putin o piesa care sa imi extraga un sincer Waw la prima auditie. Degeaba am ascultat The Road-ul de mai multe ori, Waw-ul nu e prin preajma.

Recomandari: Pentru amatorii de adult contemporary pop – rock.