Rezultat: Se prea poate ca unii sa gaseasca nitel inadecvat ghiveciul dintre punk rock si mariachi. Dar nu e nimic surprinzator aici fiindca la urma urmei ambele curente muzicale provin din clasa muncitoare si emana trairi cat se poate de emotionale si oneste. Textele scrise de solistul Matt Caughtran respecta cat se poate de strict traditia curentului care provine din vestul Mexicului, chiar daca sunt interpretate in limba engleza. Simbioza asta dintre genuri este una cat se poate de interesanta si da nastere unui album cat se poate de fermecator, care debuteaza cu single-ul 48 Roses, melodie care reuseste sa zugraveasca cat se poate de exact atmosfera in care se scalda aceste compozitii. Unul din aspectele cele mai interesante ale albumului este acela ca pe parcursul pieselor urechea poate sesiza fie linia traditionala, fie cea punk, in functie de setarea fiecaruia. Cele mai impozante piese de aici sunt Revolution Girls si Map of the world, aceasta din urma fiind o serenada cat se poate de catchy. Poverty's King este un alt moment care nu trebuie ratat in nici un chip, fiindca este o piesa cu iz de vals care emana melancolie pur mexicana. Piesa Mariachi El Bronx este o constructie instrumentala care are o vraja aparte fiind colorata de prestatia grupului feminin de mariachi numit Reyna de Los Angeles. Spre deosebire de grupurile reale de mariachi, aici se poate auzi si percutie, dar „mutarea” asta e una cat se poate de desteapta fiindca da un plus de atractivitate produsului. Acordeonul care se face auzit in Norteño este si el plin de sarm iar finalul Spread Thin este si el admirabil. Mariachi El Bronx este un album care merita sa fie ascultat alaturi de o bere mexicana servita cu un wedge de lamaie, of course!
Recomandari: A se consuma de preferinta pentru cei curprinsi intre 10 si 65 de ani care sunt in cautarea unui relache adorabil de trei sfert de ora.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu