Bugge Wesseltoft and Henrik Schwarz - Duo

Asteptari: Pianistul norvegian Bugge Wesseltoft este considerat una dintre cele mai importante figuri ale scenei contemporane de jazz din Europa, un domn care a colaborat printre altii cu Jan Garbarek, Arild Andersen, Terje Rypdal si Jon Christensen. Iubitorii muzicii electronice ar trebui sa-l cunoasca si din colaborarea sa cu Laurent Garnier la superba The men with the red face. De aceasta data norvegianul s-a aliat cu germanul Henrik Schwarz, iar rezultatul este un disc ce cuprinde opt piese.

Rezultat: Oamenii care afirma ca muzica electronica nu are suflet in ea ar trebui sa asculte cu urechile ciulite acest disc care este o simbioza perfecta intre “trairea” pianistica a norvegianului Bugge Wesseltoft si abilitatile de guru in ale computer-ului etalate de germanul Henrik Scwarz.
Auditia aceasta e o calatorie extraordinara in lumea improvizatiei, in care cei doi amesteca intr-un cazan tendinte noi si vechi, rezultatul fiind ceva care ar putea fi etichetat ca fiind adevarata muzica a secolului 21. Sunt constient ca mintile conservatoare nu pot concepe o alaturare fericita intre pianul care defineste muzica jazz cu sunetele electronice scoase de computer. Si nu poate decat sa-mi para rau de ingustimea lor, fiindca ceea ce rezulta din aceasta alaturare e ceva mirific, e un plod nascut din impreunarea traditiei cu inovatia. Desi pe alocuri mi-as fi dorit ca momentele de improvizatie sa fie completate mai pregnant cu portiuni mai bine elaborate, cele 56 de minute de auditie ale acestui album reprezinta o reala desfatare sonora. Vreau nu vreau, trebuie sa ma reintorc la The men with the red face. Discul asta n-are momente de acest fel, dar contine cateva momente absolut geniale, care te vor tine cu urechea lipita de difuzor, compozitii pe care le vei retine din prima, care te vor subjuga instantaneu, care te vor face prizonier in Universul sonor inventat de colaborarea asta putin ciudata, dar deloc surprinzatoare.


Kammermusik e unul din giuvaerele nestemate ale acestui disc, o melodie care aduce a Astor Piazzollá si care te vrajeste. Dreaming reuseste si ea sa atinga corzi sensibile ale sufletului iar First Track, (prima lor colaborare inregistrata live la Berlin in 2009) etaleaza pe deplin spontaneitatea artistilor si aduce in discutie armonii a la Keith Jarett sau Chick Corea. Inca de piesa asta care deschide albumul, ai impresia ca cei doi muzicieni isi tin unul altuia spatele si se completeaza exact atunci cand trebuie. Nu e neaparat un tandem, e o completare cat se poate de fericita intre doi muzicieni care exploreaza lumi muzicale diverse. Iar tie ca ascultator, nu-ti ramane decat sa aplauzi.


Recomandari: Pentru cei care iubesc muzica. Punct.