Incubus - If not now, when

Asteptari: Formatia care a dat nastere unor mega – hituri ca Drive, Love Hurts sau Megalomaniac, Incubus, a debutat in 1995 cu albumul Fungus Amongus, dar au devenit cunoscuti doar gratie albumului Make Yourself in 1999. Noul disc vine la cinci ani dupa precedentul Light Grenades.

Rezultat: E drept, cele mai mari hituri ale oamenilor acestia au fost dintotdeauna cele din sertarul cu piese “linistite”, dar ceea ce ofera acest disc este la prima impresie prea de tot. Ca si circumstante atenuante, am putea aminti faptul ca e oarecum normal ca la al 7-lea album din cariera sa apesi nitel pedala de frana. Cu toate acestea, discul asta nu e doar surprinzator, e de-a dreptul socant, daca ma intrebati. E Incubus in slow motion, la relanti, mult mai maturi decat prevede legea. Directia noilor piese ale trupei care beneficeaza de serviciile solistului Brandon Boyd este indreptata spre sound-ul U2.
Ceea ce la urmei nu e neaparat un lucru bun sau rau, fiindca gasca lui Bono nu mai are acea aura de rock inovator in 2011 precum o avea in trecut. Au facut lucruri frumoase, au schimbat multe mentalitati, dar vremurile s-au mai schimbat. N-am avut vreo feblete aparte pentru Incubus si nici de-acum incolo n-o sa am, dar discul asta e o surpriza. Banuiesc ca cei care au iubit trupa pentru latura lor eclectica vor fi profund dezamagiti, dar cu siguranta cei care sunt obiectivi vor realiza ca discul asta e unul full of surprises.
Dupa ce asculti primele opt piese ale discului si dai peste Switchblade, categoric dai peste una bucata surpriza de proportii. Din cele 11 piese, aceasta e singura constructie sonora in care ai impresia ca oamenii apasa nitel pedala de acceleratie. Din pacate, in contextul dat, Switchblade nu isi gaseste locul fiind mai mult o demonstratie inutila a vechilor Incubus. Primul single extras, Adolescents, e o alegere cat se poate de potrivita. Reda cat se poate de exact spectrul sonor ce emana din celelalte piese. Nu ma omor eu prea tare dupa acest post – rock cu tonuri ambientale etalat de o sumedenie de alte trupe made in U.S., dar n-as putea afirma ca discul asta e de evitat. Chiar daca nu are momente prea stralucite, per ansamblu poate fi inclus in sertarul cu albume interesante. Nu te da pe spate, dar poate rula linistit „in fundal”.

Recomandari: Pentru cei care n-au fost fani Incubus si care nu le displace eticheta de post – rock.