22 iul. 2011

Atari Teenage Riot - Is this hyperreal?

Asteptari: Daca e sa ne luam dupa categorisiri, Atari Teenage Riot se scalda in stilul botezat “digital hardcore“, termen pe care ei insisi l-au inventat. Trupa germana formata in 1992 a editat albumul Delete Yourself in 1995, iar Is this Hyperreal? este al patrulea album de studio al formatiei, care vine la 12 ani distanţă după precedentul 60 seconds Wipe Out.
Rezultat: Fiindca traim intr-o lume concentrata pe Facebook si asta ne ocupa tot timpul, e clar pentru toata lumea ca mesajul de protest al muzicii din zilele noastre s-a disipat. Incet dar sigur.  Fara indoiala, lumea s-a schimbat, artistii asijderea iar noi toti ne-am adaptat intr-un fel sau altul vremurilor de bejenie in care ne scaldam existenta. Carevasazica, nu prea mai avem sansa sa prindem „miscari“. Cele propagate de MC5 prin 1969 cu al lor Kick out the Jams, God Save The Queen-ul celor de la Sex Pistols sau „Fuck you I wont do what you tell me“- ul din visteria Rage against the Machine (si exemplele pot continua intr-o veselie).
Sunt perfect constient ca revenirea celor de la Atari Teenage Riot nu va declansa nici o miscare de genul celor amintite mai sus la nivel planetar. Dar e un bun unguent de suflet pentru acei care vreodata in viata lor au analizat mai indeaproape semnificatia cuvantului revolta. Poate avea efecte miraculoase si in randul acelor cetateni care s-au resemnat in propria lor carapace, oripilati de prostia crasa care pluteste in randul societatii moderne. Carevasazica, nemtii s-au reinventat si au pus pe tapet un disc cat se poate de valabil, care merita sa ocupe un loc de cinste in discografia oricarui cetatean adevarat. Lucrurile s-au schimbat si in gasca Atari Teenage Riot, din cei trei membri originali, de aceasta data pe baricade aflandu-se doar Alec Empire (MC Carl Crack a decedat in 1991 iar Hanin Elias a parasit trupa in 1999). Trecand peste amanunte, esentialul e muzica. Care si-n 2011 e cat se poate de abraziva si percutanta, cu variatii stilistice interesante si cu un mesaj de revolta!

Cand am ascultat pentru prima oara piesa numarul trei din acest disc,  Black Flags, eram pe punctul de a pune pariu cu oricine ca bucata asta a fost facuta cu Rage against the Machine. Perfect neadevarat, dar influenta e cat se poate de clara, ramasa poate de la piesa Rage, inregistrata in trecut de ATR alaturi de Tom Morello la chitara. Debutul cu „Atari Teenage Riot. Anonymous teenage riot. Are you ready to testify?“ este completat de o constructie cat se poate de solida, care-ti da pur si simplu aripi. De pus in rama este si primul single extras, Activate, care demonstreaza ca oamenii acestia sunt la fel de fresh precum erau odinioara. Codebreaker (care il are ca si guest la voce pe Steve Aoki, boss-ul casei de discuri la care a aparut acest disc) e un amestec de industrial cu elemente de gabba hardcore, o  explozie de energie care merita ascultata la maxim in ciuda vecinilor de la bloc. Nic Endo noua solista a trupei face o treaba cat se poate de buna mai ales pe Shadow Identity si Re-arrange Your Synapse , aceasta din urma fiind unul din highlight-urile albumului. E un soi de Start the Riot, updatata in 2011. Care printre altele lanseaza o tema interesanta de discutie: „The internet….is it worth the creation of a black hole that sucks up our time, creativity and friendships?“. Digital Decay e o piesa inspirata din scandalul Wikileaks si are niste incursiuni in Detroit Techno si chiar nitel dubstep (in a doua jumatate) si se termina cu I still not understand why you wanna break into the system. Ultima piesa a discului 'Collapse of History' incepe cu un insert din jocul Pong si se sfarseste printr-un amestecat nedefinit de noise care la un moment dat are si ritmuri drum and bass dar si vocea aceea computer pe care o stim din creatiile celor de la U96 de exemplu. Discul asta e unul care merita sa fie ascultat pe repeat si contine o oaza de ritmuri diverse. Alec Empire, Nic Endo si MC CXKidtronik au pus pe tapet unul din cele mai misto albume ale anului la categoria industrial, digital hardcore si alte cele.

Recomandari: Pentru toti acei care se feresc de muzica bubble – gum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu