1 iun. 2011

White Denim - D


Asteptari: White Denim e o trupa de rock made in U.S.A. care are influente din dub, psychadelic, blues, punk, progressive, soul, jazz si experimental. Primul lor album a aparut in 2008 sub numele de Workout Holiday, iar acest simplu “D” contine zece piese.

Rezultat: Probabil ca aura de unicitate pe care o emana texanii acestia se datoreaza in buna parte si faptului ca dintotdeauna s-au delimitat de acel asa numit sound “indie” care caracterizeaza o sumedenie de trupe axate pe chitari in zilele noastre. Dincolo de amalgamul de stiluri care e amestecat in malaxorul White Denim, ceea ce socheaza la oamenii astia e faptul ca structura pieselor este una neobisnuita. Spectrul care razbate din aceste zece piese poarta ascultatorul spre taramuri cat se poate de indepartate, intr-atat incat uneori ai impresia ca asisti la o noua revolutie a Radiohead-ului, ca mai apoi sa banuiesti niste influente Red Hot Chilli Peppers. Ba chiar si Jethro Tull, daca e sa luam in considerare inceputul piesei lor River to Consider, care – la fel ca si celelalte piese de aici - pare a fi un jam – session care pur si simplu te tine conectat non – stop. Pe deasupra piesa asta aluneca si intr-un soi de stil tropical, numai bun de ascultat langa un mojito pe o plaja insorita. Din fericire e unicul moment “caraibic” al americanilor caci in rest creatiile lor sunt axate pe progressive – rock – ul anilor 70 care este amestecat in portiuni cat se poate de decente de jazz, funk si psychadelic.

Sa nu va asteptati la piese cu refrene usurele, care-ti intra-n creier de la prima ascultare. Ceea ce se dezvolta aici nu e deloc pe felia hituri. E un soi de The Who mai modern si mi-e destul de greu sa aleg momentele exceptionale. Si totusi, unul din cele mai izbutite momente este Is and Is and Is care are parte de un riff pur si simplu ucigator spre final, dar o impresie onorabila face si country-ul care emana din piese de genul Keys si It’s Him. In cazul in care sunteti curiosi cam cum ar trebui sa sune un jam session reusit ascultati pe repeat piesa instrumentala At the farm, in care oamenii astia isi prezinta arsenalul de efecte de chitara si fac o demonstratie de virtuozitate demna de remarcat. E un disc dragutel, numai bun pentru cei carora notiunile de progressive si psychadelic le creeaza fiori.

Recomandari: Pentru rockerii care nu sunt inregimentati intr-un singur stil al acestei familii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu