20 iun. 2011

Sophie Ellis-Bextor - Make a scene

Asteptari: Sophie Ellis Bextor si-a inceput cariera intr-o trupa numita Theaudience si a debutat solo acum zece ani cu albumul Read my lips. Make a scene este cel de-al patrulea material discografic din visteria solistei, care vine la patru ani dupa precedentul disc Trip the light fantastic.

Rezultat: Nu pot sa zic ca am urmarit cariera simpaticei soliste sau ca am auzit-o vreodata mai mult de …patru minute. Cu toate acestea mi-a placut dintotdeauna timbrul ei vocal inconfundabil descoperit pentru prima oara pe sarmanta piesa Groovejet (realizata de italianul Spiller), cu ceva timp inaintea debutului ei solo oficial. Sau pe la fel de simpatica Murder on the dancefloor, care intr-o vreme facea furori pe ringurile de dans. Din pacate, cele 14 piese incluse pe noul ei album se incadreaza perfect in sindromul numit „solista talentata am nevoie de inspiratie“.
Ascultand acest disc ai impresia ca tocmai asculti ceva Kylie Minogue de prin anii 2000, lucru care desi nu e o crima n-are prea mare sens in anul de gratie 2011. Nu e de aruncat la gunoi, e cat se poate de decent, dar nu iese cu nimic din tipare, asta e marea lui hiba. 

Lucrurile iau o turnura nefericita inca de la prima piesa care poarta numele de Revolution. Dincolo de textul mult prea repetitiv al refrenului printre cuvinte se aude si deja emblematicul Murder on the dancefloor, deci elementul revolutionar lipseste cu desavarsire.  Acum hai sa fim seriosi: nimeni n-are pretentia ca o artista pop sa ne povesteasca despre metafizica in textele ei. Asadar stupizenia lirica nu e cel mai nasol lucru de aici. Prea multe rele nu se pot te spune nici despre orchestratie, care se incadreaza in ramura decenta a muzicii pop de factura electronica. Ceea ce socheaza aici este ca albumul asta suna atat de previzibil incat iti vine sa te iei cu mainile de cap. Momentele decente poarta numele de Bittersweet (in care vocea solistei este evidentiata in splendoarea ei), Not giving up on love (care se incadreaza in linia moderna a instrumentatiilor a la Above & Beyond) si Heartbreak (make me a dancer), aceasta din urma avand parte de un fundal sonor la care si-au adus contributia si cei de la  The Freemansons. Piesele astea ar putea deveni hituri in cazul in care ar fi “rulate“ cat e ziulica de lunga pe la radio. Can't Fight This Feeling are un iz de Modern Talking updatat pentru 2011 pe partea de orchestratie, nu foarte inspirat if you ask me. Din pacate majoritatea pieselor de aici nu se ridica la standardele pe care le-ai avea din partea solistei. Ca sa fiu onest, fata de prostiile care se scot la noi in tara sub umbrela dance – pop, Sophie Ellis Bextor suna „ata“. Poate si pentru standardele rusesti, caci curios lucru albumul asta a aparut acum o luna acolo si doar acum pe piata britanica. Dar pentru Sophie Ellis Bextor, e un disc slab.

Recomandari: Doar daca sunteti infectat definitiv cu microbul “pop – dance” sau aveti postere in camera cu Sophie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu