Pat Metheny - What's It All About

Asteptari: Pat Metheny este unul din cei mai de succes muzicieni de jazz care si-a facut un nume in anii 70 si 80 care se poate mandri cu 17 premii Grammy. Discografia sa este una cat se poate de stufoasa, prima sa aparitie discografica fiind in 1974 alaturi de Jack Pastorious, pe albumul Jaco.

Rezultat: Daca nu v-ati prins va dau o informatie: sunt satul de albumele in care diversi oameni interpreteaza piesele altora. Nu ca n-ar fi o chestie faina, dar ce-I prea mult strica. Cu toata reticenta asta a mea fata de discurile care contin exclusiv cover-uri, ma vad nevoit sa admit ca nenea Metheny face o treaba extraordinara pe noul sau material discografic.
Fiindca spre deosebire de tona de artisti care isi incearca norocul in aceasta “bransa”, celebrul chitarist de jazz chiar reuseste sa reinventeze melodii din repertoriul altora, oferindu-le pieselor cu pricina o cu totul alta dimensiune sonora. Spre deosebire de Imagine Project-ul lui Herbie Hancock de anul trecut, despre care ati putut citi aici, materialul lui Pat Metheny nu apeleaza la alti gosti care sa dea o nota “comerciala“ produsului. Dealtfel poate exact asta este si unul din atu-urile acestui disc: nu contine voci. Nici celebre, nici in curs de afirmare. E doar maestrul jazz-ului si minunatele lui exercitii sonore….

Este pentru prima oara in vasta cariera a artistului cand melomanii au parte de un album care nu contine nici macar o piesa originala. Dincolo de a fi un album de cover-uri, materialul asta reprezinta o abordare personala a lui Pat Metheny a zece piese. Mai cunoscute sau mai putin stiute. Sunt perfect constient ca o sumedenie de fani radicali ai artsitului vor stramba din nas la aceasta aparitie. Tocmai din cauza ca maestrul jazz-ului n-a apelat niciodata in trecut la un disc exclusiv de cover-uri. E treaba lor, fiindca albumul asta e unul care iti coloreaza viata intr-un mod placut si are darul de a te linisti sufleteste. E un disc eminamente acustic bun de ascultat in toiul noptii, printre altele. La capitolul “bomboane dulci” de mentionat ar fi Girl from Ipanema, And I love her – ul celor de la The Beatles sau mirifica The Sound of Silence, care deschide albumul. Si totusi momentul care declanseaza cele mai misto senzatii este Pipeline, o piesa cantata in original de The Chantays prin 1963. Daca iei la puricat un album acustic care contine exclusiv cover-uri, nu prea isi are rostul sa te avanti in prea multe consideratii. E vorba in primul rand de karma-ul personal al interpretului, iar restul e …istorie. Daca v-a placut vreodata Pat Metheny si nu faceti parte din categoria fanilor inraiti, bag mana-n foc ca veti gusta la fel de bine acest album precum a facut-o subsemnatul. Iar daca v-a placut, ar fi bine sa nu uitati ca Pat Metheny va canta in premiera in Romania in data de 25 octombrie, la Bucuresti.

Recomandari:  Nu doar pentru jazz-isti, pentru oricine vrea sa asiste la o excursie in minunata lume a chitarii acustice.