Flogging Molly - Speed of darkness

Asteptari: Flogging Molly e o formatie americana de celtic – punk care a debutat in anul 2000 cu albumul Swagger. Americanii vor fi prezenti pentru prima oara in tara noastra, pe 1 iulie, in cadrul festivalului B ESTFEST. Speed of darkness contine 12 melodii si vine la trei ani distanta dupa Float.

Rezultat: Sa inceapa Revolutia! Refrenul celei de-a doua piese din acest album (Revolution) e cat se poate de energic si reflecta perfect atmosfera unui material care merita ascultat cu urechile ciulite. Nu doar fiindca e plin de texte sugubete ci si fiindca e cat se poate de nealterat: e punk cu influente celtice care nu contine aditivi “comerciali” plus cateva momente “linistite” dar din categoria balade decente a la Pogues.
Oamenii astia se declara reprezentanti ai clasei muncitoare iar revenind la piesa Revolution, e misto sa afli ca „pinguinii in costume sunt meseriasi la capitolul lacomie“:  „I spent 27 years in this factory/And the bossman says you're not what we need/The penguins in the suits they know nothing but greed/It's a solitary life when you have mouths to feed/But who cares about us“. Debutul Speed of darkness e o melodie – racheta care te trimite direct pe o planeta unde toata lumea face pogo. Exista si mici chestii diferite fata de albumele din trecut ale americanilor: una din astea poarta denumirea de Dont shut em down. E un single care e mai putin punk si celtic, dar are un magnet aparte. Starea de optimism si depresie e combinata la marea arta de solistul Dave King si sotia lui Bridget Regan – alaturi de ceilalti membri ai trupei.  Se prea poate ca discul asta sa-i indeparteze pe unii fani obsedati ai trupei, fiindca e cel mai „radio – friendly“ album al americanilor, dar aceasta constatare poate la fel de bine sa le aduca noi ascultatori. E pur si simplu imposibil sa nu iti misti trupul pe piese de genul Saints and sinners iar instrumentele traditionale celtice din piese mai linistite de genul This Present State of Grace sau A prayer for me in silence ofera nuante mirifice discului. La piese  neinpirate as aminti The Cradle of Humankind sau The Heart of the Sea, care par a fi niste momente neinspirate din repertoriul lui Bruce Sprinsteen. Una peste alta, imi place faptul ca productia acestui disc este una fara cusur si chiar daca pe alocuri oamenii astia dau impresia ca o iau pe urmele celor de la Green Day, avem de-a face cu un material despre care nu poti spune decat ca e M-I-S-T-O!


Recomandari: Doar pentru cei care cunosc cu exactitate semnificatia cuvintelor Pogo, punk si rockabilly.