Uriah Heep - Into the wild

Asteptari: Uriah Heep e o formatie care s-a nascut in anul in care primul om a pasit pe Luna si in care a avut loc festivalul de la Woodstock. De-a lungul vremurilor, trupa care a generat memorabilul hit Lady in Black a concertat printre altele si la Zilele Orasului Timisoara, iar Into the wild este al 23-lea album de studio, care vine la doi ani dupa precedentul Celebration.

Rezultat: Faptul ca muzica de sorginte hard – rock – ul isi traieste o noua tinerete nu mai e un secret pentru nimeni. Trupa lui Mick Box face parte din acea categorie de formatii care de mai bine de patru decenii pedaleaza pe acest taram. Din fericire, oamenii acestia demonstreaza ca si astazi pot compune si canta un rock de calitate si corect.
Nimic de zis, pentru devoratorii de „linii noi” constructiile astea pot fi lejer incadrate in categoria „de pe vremea bunicii”, dar din cand in cand e super reconfortant sa iti amintesti ce prajiturica buna facea bunicuta.

Celebrul critic muzical american Lexter Bangs a scris un faimos necrolog la moartea lui Elvis Presley in care sublinia faptul ca „niciodata nu va mai exista un consens asupra unui subiect asa cum am cazut de acord asupra lui Elvis“. Si cata dreptate a avut! Evident ca in vremurile noastre e cat se poate de usor sa ignori orice super – trupa, dar aceia care pretind ca in muzica unor trupe legendare - printre care pot fi inclusi cat se poate de lejer si Uriah Heep – nu se gaseste nimic interesant e fie surd fie mincinos.

Din punct de vedere stilistic, albumul Into the wild nu e chiar atat de salbatic precum ii sugereaza titulatura. E mai degraba o intoarcere la perioada „melodioasa” a trupei, iar daca ar fi sa-l comparam cu Sea Of Light-ul lor din 1995, parca avem parte de alta trupa. Cu toate acestea, exista aici destule momente care vor prilejui adevarate desfatari sonore pentru rockeri. Chiar de la prima piesa a discului, Nail on the head, care se inscrie in cutiuta cu posibile slagare ale trupei, e clar ca materialul asta are tot ce-i trebuie pentru a fi ascultat la volum mare. Unul din momentele care aminteste de latura mai abraziva a trupei se numara Money Talk, iar din capitolul balade cireasa de pe tort se recomanda a fi Trail of Diamonds, care cu cele peste sase minutele ale ei evoca parca vremurile de glorie ale trupei. Daca e sa aleg piesa cea mai „heep” din acest material aceasta este fara nici o ezitare melodia Lost. Uriah Heep la adevarata lor valoare!


Recomandari: Doar pentru cei care sunt rockeri in adancul sufletului.