Rezultat: Prima impresie pe care o ai dupa ce te avanti in auditia acestui disc este ca cei doi tipi care au purces la asa ceva e musai sa se fi intalnit undeva intr-o discoteca italiana prin 1979. Nici vorba, fiindca Internetul ne dumireste: englezii astia s-au intalnit intamplator la o zi de nastere a unui prieten comun in 2006, unde au descoperit ca au ambii o pasiune deosebita pentru stilul asta de muzica. Care a fost numit de revista Mixmag risque – disco iar de catre cei de la DJ Mag ceva care poarta numele de macho – disco.
Trecand peste aceste etichete, dati-mi voie sa va anunt cat se poate de solemn ca in opinia subsemnatului piesele de pe acest Gods From Outer Space sunt un amestec de italo disco si Hi NRG care are toate sansele sa devina un punct de reper pentru amatorii acestor felii. Pe parcursul auditiei, din loc in loc ai impresia ca asculti armonii inventate odinioara de Kano, Giorgio Moroder sau Patrick Cowley. Dupa mai multe ascultari lista asta devine tot mai ampla.
Cum altcumva ar putea incepe o calatorie in spatiu decat cu o piesa care poarta numele de The End? Ei bine, dupa acest fals start, lucrurile intra in linie dreapta odata cu piesa care da titlul acestui debut care reuseste sa zugraveasca cat se poate de exact coordonatele sonore ale pieselor care alcatuiesc acest disc. E o lume aparte, plina de sintetizatoare analogice si in care ai impresia ca masinile canta in locul oamenilor. Release the beast sau Russian Boat Commander sunt numai doua momente de exceptie ale acestui album in care new wave – ul se suprapune adeseori pe clisee a la Giorgio Moroder sau Bobby Orlando. Prima dintre ele are parte de niste voci pur si simplu fenomenale si merita ascultata pe repeat pana la scoaterea din minti a vecinilor manelisti (daca stati la bloc!). Dincolo de nostalgie, Gods From Outer Space reuseste sa amestece intr-un mod inspirat diverse linii ale disco – ului de odinioara. De exemplu in Universal Energy peste un instrumental a la Gino Soccio sunt presarate niste voci a la new wave, iar reteta este folosita cu succes si in NightShift. Albumul asta a fost creat dupa cartea cu acelasi nume si are parte si de un live – show cat se poate de intergalactic. Daca e sa ne luam dupa influentele declarate, cei doi britanici ii amintesc pe Celso Valli (Azoto and Tantra), Franco Rago & Gigi Farina, Vangelis, Patrick Cowley si John Carpenter. Daca ma intrebati pe mine, la prepararea acestui disc englezii au parcurs niste pasi cat se poate de precisi. Au bagat intr-un malaxor toata muzica electronica de dinainte de Revolutie, au adaugat mici mirodenii nitel mai actuale, au lasat ca aluatul sa fie amestecat in proportie de o suta unu la suta, iar rezultatul final este o paine de casa cum numai firma Dan Heen stie sa faca. Delicioasa!
Recomandari: Pentru toti amatorii de disco, de care o fi el....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu