22 feb. 2011

Roxette - Charm School

Asteptari: E destul de greu sa vorbesti de muzica pop si sa nu amintesti numele de Marie Fredriksson si Per Gessle, cei doi muzicieni care au devenit cunoscuti pe plan mondial datorita piesei The Look si care intre timp au vandut aproximativ 60 de milioane de discuri sub numele de Roxette. Charm School e primul material discografic cu piese noi al trupei dupa Room Service –ul aparut in 2001.

Rezultat: Majoritatea albumelor scoase de trupe legendare dupa multi ani de pauza se trezesc cu etichete „misto, dar nu ca mai demult“. Ma gandesc aici, doar la cazurile recente: Devo, Kim Wilde, Orchestral Manouvres in the Dark, Alphaville…si lista poate continua. Ei bine, si noul Roxette intra exact in aceeasi oala, aceea a materialelor pop care sfideaza trendurile actuale dar nu reusesc sa se ridice la inaltimea unor capodopere din trecut.

Sincer, nimic din ceea ce am ascultat aici nu mi s-a parut ca ar avea substanta unor piese de genul Crash! Boom! Bang!, Joyride, Fading Like a Flower (Every Time You Leave), It Must Have Been Love sau Listen to your heart. Cu toate acestea, cele 12 melodii incluse pe acest al 8-lea disc al celor de la Roxette sunt mult peste o duzina de alte piese care se asculta in zilele noastre in categoria pop si pot fi o auditie placuta pentru oamenii care iubesc muzica  pop – rock de calitate.

Nu stiu daca sunt in consens cu altii, dar personal gasesc piesele in care apare vocea Mariei Fredrikkson mult mai inspirate. She’s Got Nothing On (But The Radio)' si Big Black Cadillac sunt momentele cu adevarat marete din acest disc in care persista o aroma de soft pop din anii 80. Desigur nu lipsesc baladele atat de iubite marca Roxette, una din cele mai placute surprize din aceasta categorie fiind In my own way. Fara indoiala, aerul retro e din plin prezent si aici, dar este o compozitie care aminteste de vremurile bune ale celor doi. After all iti provoaca involuntar o excursie in vremurile copilariei, in care muzica nu era formata exclusiv din zgomote si in care melodicitatea era o notiune cat se poate de trendy, in ciuda refrenului ei prea facil. Nu stiu de ce, dar atmosfera sonora din Sitting on top of the world imi aduce aminte de melodiile din anii 80 ale lui Phil Collins, piesa fiind oarecum pe calapodul povestilor etalate odinioara de Limahl, pentru cine-si mai aduce aminte de fostul membru al Kaja Goo Goo! E un moment interesant al acestui disc care este cat se poate de decent, dar nu senzational. Cei care se asteapta sa primeasca un nou The Look vor fi dezamagiti, dar pentru aceia care vor sa scape de monotonia unor pop-uri prefabricate din zilele noastre, Charm School poate fi o evadare cat se poate de indicata. Carevasazica pop – rock la greu, mai misto ca cel ce se canta pe banda rulanta la radiouri care va bucura oamenii care au crescut cu muzica suedezilor. Insa, raman la ideea ca se putea mult mai bine....

Recomandari: Doar pentru cei indragostiti de muzica made in Sweden si care au dansat fie macar si o data in viata lor pe The Look.

2 comentarii:

  1. Am ascultat azi piesele noi - daca tot nu am reusit sa ajung la Bucuresti. Ei bine, poarta aceeasi marca Roxette. Vocile sunt inconfundabile, si... pe bune, m-a facut sa ma simt cu vreo 15 ani mai tanara...

    RăspundețiȘtergere
  2. Umm... "Way Out" e plină de energie, şi e rock dinăla bun, care are un nu-ştiu-ce. Oricum, seamănă destul cu cel vechi.

    RăspundețiȘtergere